Fenomenul emigratiei

Cateodata de nevoie, cateodata de curiozitate si, tot mai des pentru ca “de ce nu?”. Oamenii pleaca tot mai mult, se muta si isi intemeieaza familii pe alte meleaguri, se intorc si pleaca din nou.
Cred ca “acasa” devine tot mai mult o optiune personala si mai putin ceva care tine de “natiune”.

Primul articol pe tema e usor mai amar dar cred ca avem de invatat din povestile astea reale de viata.

O citesc pe Andreea Nastase de multi ani. Inca de cand abia incepuse sa studieze in UK. Super desteapta si faina fata.

Nu am apucat inca sa citesc tot articolul. Insa chiar sunt curioasa sa vad cum percepe ea, dupa 10 ani de UK, USA-ul. Oricum, am fost socata sa vad ca s-a mutat de aici :smiley:

http://www.npr.org/2017/10/12/557298062/romanias-brain-drain

An exodus of young and skilled workers has afflicted much of Eastern Europe since the collapse of the Soviet Union. Perhaps nowhere is this “brain drain” more striking than in Romania.

Sa ii anunte cineva pe aia de la putere si pe restul de walking dead care ii sustin pe mizerabili, ca mai e ff putin pana cand se stinge lumina si se taie pensioara :wink:

Dar e ok, lasa ca analizele astea serioase le fac tot occidentalii.

1 Like

Gura lumiiiii! :smile: Articolul asta mi-a adus aminte de filmul Pacala :smile: cum o dai nu e bine cu gura lumii.

2 Likes

Evident si articolul asta este din ciclul “opinie personala” si “gusturile nu se discuta”.

Insa, cand afirmi asa ceva nu prea arati ca ai invatat ceva din progresul tarii unde ai locuit atatia ani:

Un sistem de sănătate bine pus la punct nu te face mai sănătos din punct de vedere emoțional. Veți spune că sună romantic și “dă bine” să scriem asta pe bloguri, dar eu tot vă spun în ceea ce cred: fiecare om, cuplu ori familie crește cu iubire înainte de toate.

Din punctul meu de vedere chestiunea asta urla fix atitudinea aia romaneasca “las’ ca merge si asa”.
Mi se pare firesc, daca avem iubire si familie si lugu-lugu cu prietenii, sistemul de sanatate chiar nu mai conteaza.

Eu am rămas ca broasca la inundație când o amică s-a întors în țară după ce fusese plecată un an în Irlanda (cu soțul și copilul, ei doi lucrau, băiatul mergea la grădiniță, deci erau ”înșurubați” acolo, cum e vorba) și și-a argumentat decizia cu ”nu sunt fericită dacă nu văd munții mei când deschid fereastra” :roll_eyes:

Alooo… nițel realism se poate? Asta e important, să vezi tu munții?? Nu viitorul copilului, care-ar fi avut șansa de-a crește într-o societate civilizată?? :face_with_raised_eyebrow:
Mă doare mintea, vă zic.

Sa stii ca inteleg si reactiile astea. Sunt oameni ff faini si misto acasa care ar putea sa traiasca comod si linistit prin multe alte tari. Insa nu o fac pentru ca nu vor sa isi rupa bucati din suflet.
Este adevarat ca atunci cand ai copil trebuie sa fii mai pragmatic, dar nah…stii cum e cu gusturile si cu familia…fiecare cu aia ma-sii.

Si mai cred ceva, nu toata lumea poate si este facuta sa isi ia casa in spate. Sunt multi oameni care efectiv nu pot sa se rupa. Si in fond, daca ne-am rupe toti, ce dracu ar mai ramane dintr-o tara?!

Păi reacția ”screw viitorul pe care l-ar fi putut avea copilul meu în altă țară, m-am întors în România că nu pot fără munți” nu mi se pare cu nimic mai brează decât ”screw sistemul de sănătate performant, nu pot fără bunica-tanti Gica-pisica”. De fapt, parcă mai de înțeles mi se pare cea de-a doua, măcar acolo te gândești și la copilul care-ar crește având rudele aproape, nu numai la tine și nevoia ta (în cazul dat, de-a vedea munții).

Hahahahahah :smile:

Domne, fara munti cine stie ce mama isterica o deveni :slight_smile:

Dar da, ai si tu dreptate. Pana la urma cam acelasi rationament este. Dar parca mai degraba aud chestii de genul “nu pot trai fara munti” decat sa aud “un sistem de sanatate bine pus la punct nu te face mai sanatos din punct de vedere emotional”.
Parca prea a dat-o direct ca nuca-n perete, cum ca sistemul de sanatate e irelevant. :smile:

She came with few belongings: a small suitcase, a long coat, and in the inside pocket of that coat, a small branch sprouting a single leaf. She had clipped it from the ficus plant my father grew up with in the same apartment she left behind. It was a two-room apartment on Calea Victoriei. One room doubled as a kitchen and bedroom. A small wooden table stood at the foot of the bed in front of a window facing an air shaft.

intr-o mare masura ii inteleg pe cei care se intorc, mai alea cand vorbim de oameni care nu vor face foamea aici, de dragul romaniei.

da, sunt multi care au ales sacrificiul de a vedea oamenii dragi o data pe an. pt multi, asta este pur si simplu prea dureros. si intre viitorul chipurile mai luminos al copilului si a trai toata viata cu regretul ca nu te-ai bucurat suficient de cei dragi, regret cu care va trebui sa traiesti toata viata dupa ce ii pierzi, nu mi se pare neaparat condamnabil ca au ales intoarcerea.

ok, ai facut copilul, il cresti, stai in cap pt el, dar pana mea…esti om. so what, ok…acolo e mai roz, dar daca te doare sufletul de nu mai poti mi se pare ca ai tot dreptul sa decizi sa te intorci, chiar daca ai copil. eu sacrificiile astea nu le consider neaparat benefice. benefice pt cine? nu cred ca un copil este un motiv suficient sa traiesti toata viata cu sufletul tandari.

asa ca nu ma grabesc sa ii condamn nici pe cei care se intorc si nici pe cei care se dezic de romania cu usurinta. ambele variante sunt normale si mi se pare absurd sa incere sa se convinga unul pe altul ca asa e bine.

daca e o categorie pe care chiar nu o inteleg, astia sunt cei care au o pozitie buna spre f buna aici, nu sunt constransi sa plece, dar o fac inclusiv pt munci mai putin calificate, uneori multi sub pregatirea si pozitia lor din tara, nu neaparat pe bani considerabil mai multi. da, motiveaza totul cum ca se duc la civilizatie. wtf! nu cobor de pe pozitia mea pe aceiasi bani, doar de dragul de a fi in afara.

1 Like

Ai dreptate @Queen. Pana la urma fiecare face fix cum simte.

Nu cred ca cei care o iau de la zero intr-o alta tara, fac asta doar de dragul de a fi in afara. Pentru luat totul de la zero cu munca de jos si tot restul, iti trebuie multa ambitie si determinare.
Sa fim seriosi, nu este usor, indiferent de situatie, sa te muti in alta tara. Indiferent de contextul financiar sau de pozitie, tot ai parte de stres, adaptare, multa munca si chin.

Si uneori da, mai bine esti spalator de geamuri daca stii ca ai parte de un sistem civilizat. Pe unii chiar nu ii incalzeste ca au pozitie de super manager si salarii de mii de euro in Bucuresti daca se simt umiliti la ei in tara.
Si atunci da, prefera sa o ia de la zero pe o pozitie de network admin, casiera, spalator de geamuri intr-un loc unde se simte respectat si in siguranta.
Astea nu mi se par mofturi ci doar lupta pentru supravietuire.

Sa nu uitam ca nu toti sunt descurcareti in Romania. Nu toti stiu si vor sa dea spaga. Nu toti au relatii. Pentru multi viata de acolo e un chin.

1 Like

De fapt, de foarte putine ori, te poti angaja pe pozitia avuta in Romania. Asta merge in IT, sanatate si eventual, in servcii.
S-o iei de la 0 in alta tara, exact asta inseamna, de la 0. Adica esti nimeni si incepi din nimic. Culmea, de cele mai multe ori, oamenii reusesc sa ajunga pe pozitie egala sau chiar mai buna decat cea avuta in Romania, in timp record. Pentru ca in vest, e mai usor sa fii vazut, sa iesi in evidenta, sa fii apreciat. Ca nu e pe pile, oamenii chiar cauta eficienta, daruire, interes si respect pentru munca.
Asta e sistemul civilizat despre care e vorba.

5 Likes

Fix asa este @Samoa

Mai este o chestiune, sistemul ala civilizat nu inseamna ifose si mofturi. Inseamna chestii concrete: un sistem de sanatate in care tu esti pe primul loc, un politist care e pus acolo sa te apere, un sistem unde coruptia nu te face sa albesti inainte de vremuri.
Noi nu prea ne mai dam seama la ce abuzuri suntem supusi in Romania. Dar cand ajungi sa traiesti intr-o tara cu apa calda, remarci destul de repede ca noi suntem antrenati pentru a ucide. Ceea ce, oricum ai lua-o, oricum ai da-o chiar nu e firesc.

Nu e firesc daca vrem sa ne raportam la tarile alea misto unde plecam in city-breakuri. Ca daca ne raportam chiar de-a binelea la tari de lumea a treia…da, presupun ca stam chiar ff bine si cam suntem plini de mofturi.

1 Like

Sunt de aceeasi parere cu @Daria si @Samoa
Daca ai ajuns la un anumit nivel profesional in Romania inseamna ca esti bun sau foarte bun in domeniul respectiv si cel mai probabil esti deja cautat de companii din afara pentru pozitii cel putin la fel de bune ca cea pe care o detii in Romania. Majoritatea nu pleaca sa o ia de la 0, decat in situatii exceptionale (ex: nu stiu cel putin limba engleza la nivel fluent)

Dar mi se pare fair ca fiecare sa aleaga ce considera ca il face fericit. Daca pentru unii sa fie aproape de parinti si de cei dragi cantereste mai mult decat sa ramana departe pentru copii, atunci cine sunt eu sau oricine altcineva sa le spuna ca nu fac bine?
Ceea ce mi se pare insa foarte trist este situatia in care se afla cei care sunt fericiti unde au plecat, nu s-ar intoarce in Romania, dar parintii ii condamna ca i-au parasit si plang la telefon de fiecare data, facandu-i sa se simta vinovati pentru decizia de a-si lua viata in maini. Asta nu pot sa inteleg, mi se pare egoism din partea parintilor sa se comporte asa si cunosc destui in situatia asta, unii care chiar au ales sa se intoarca in Romania numai la insistentele familiei.

Vroiam sa mai adaug, ca acele cazuri care totusi pleaca pe o pozitie sub nivelul lor din Romania, recupereaza rapid si ajung in scurt timp sa isi reaia pozitia de pe care au plecat, poate chiar sa avanseze si mai mult, fiindca au toate calitatile necesare.

La noi mai este si mentalitatea de “fie painea cat de rea tot mai buna e in tara mea”. Pe cand, de exemplu la englezi stilul este: calatorim cat mai mult, profitam de orice oportunitate, suntem curiosi, ne luam casa in spate intr-o secunda.

Exemplu recent: cuplu de englezi - amandoi cu cariere si salarii ffff bune in finance si in marketing. Si-au dat demisia si au plecat din Londra pana in Africa de Sud. Unde s-au apucat sa faca traininguri pentru a putea dezvolta o afacere turistica acolo.
Sa lasi casa si cariera din Londra ca sa o iei de la zero in Africa de Sud poate parea o tampenie si este de-a binelea luat de zero. Cu toate asta mentalitatea e: invatam si cunoastem lucruri noi.

1 Like

cred ca nu m-am facut inteleasa. stiu cazul de absolvent de studii superioare, cu pozitie buna si tot ce vrei. cu luat lumea in cap sa lucreze in constructii, muncitor. eu nu ma refeream la a fi puii mei…nu stiu, ceva in domeniul X si sa evoluezi pana ajungi intr-o pozitie buna in domeniul X

strict din puctul meu de vedere, nu mi-as da de buna voie pozitia de acum pt pozitia de camerista la hotel indiferent de mama civilizatiei din orice tara.

o merge chestia asta la 20 de ani, dar de la o varsta in cola mi se pare tampeala sa pleci din pozitie de management de exemplu, sa fii camerista, zidar, ingrijotoare de batrani sau mai stiu eu ce. oi avea eu repere proaste, nu stiu, dar nimic din conditiile vreunei tari nu m-ar putea convinge sa fac asa ceva. una e sa o faci fortat de imprejurari, ca ramai somer sau ceva si alta e sa faci asta de buna voie.